La Prislop, unde oamenii ajung de ani de zile cu gândurile lor, cu durerile lor și cu speranța că, măcar pentru câteva clipe, vor găsi liniște la mormântul lui Arsenie Boca, duminică a fost altceva. A fost politică. Chiar dacă, oficial sau neoficial, nimeni nu pare să vrea să îi spună pe nume.
Călin Georgescu a ajuns la Prislop într-o vizită prezentată, cel puțin în aparență, drept una neanunțată. Numai că, atunci când ajungi la poarta mănăstirii și te întâmpină oameni cu steaguri, eșarfe tricolore, pancarte cu chipul tău, o boxă din care răsună melodii patriotice și refrenul „Scapă-ne, Doamne, de hoți”, când printre cei veniți se află membri și susținători ai AUR, dar și personaje deja bine cunoscute în această zonă a manifestațiilor naționaliste, devine destul de greu să mai vorbești despre spontaneitate.
Mai ales că, în spațiul public, cu o zi înainte, Gelu Vișan, unul dintre susținătorii cunoscuți ai lui Călin Georgescu, dar și zeci de conturi de TikTok anunțau vizita acestuia la Prislop.
Iar dacă oamenii știu dinainte unde urmează să ajungi, își pregătesc steagurile, pancartele și repertoriul muzical, atunci poate că nu mai vorbim despre o simplă oprire la mormântul unui mare duhovnic, ci despre ceva pregătit cu mult mai multă atenție decât lasă impresia cuvântul „neanunțat”.
Și poate că tocmai aici se află partea cea mai interesantă a întregii povești.
În ultimele luni, discursul lui Călin Georgescu pare să fi trecut printr-o transformare. „Apă, hrană, energie”, formula cu care și-a construit o bună parte din mesajul public, pare să fi făcut loc unei alte triade, mult mai încărcate emoțional și mult mai ușor de transformat într-un slogan: „Credință, Neam, Țară”.
Nu este întâmplătoare alegerea cuvintelor și nici locul în care acestea capătă sens. Credința, identitatea națională, tradiția, simbolurile, toate acestea mobilizează. Mult mai ușor decât un program economic, decât o dezbatere despre energie sau agricultură. Iar Prislopul, cu încărcătura sa spirituală și cu numărul uriaș de oameni care ajung aici în fiecare an, nu este doar un loc al liniștii. Poate deveni, foarte ușor, și un decor perfect pentru un mesaj politic, chiar și atunci când nimeni nu spune explicit că despre politică este vorba.
Călin Georgescu pare, fără îndoială, că se pregătește pentru ceva. Pentru ce anume, nu știm. Și poate că tocmai asta face ca fiecare apariție publică, fiecare mesaj și fiecare astfel de „vizită neanunțată” să fie privite cu mai multă atenție decât înainte.
În același timp, reapropierea dintre AUR și Călin Georgescu este, poate, una dintre cele mai interesante mișcări politice ale momentului. Pe unde merge Georgescu, apar și oameni din zona AUR. La Prislop, prezența lor a fost vizibilă. Și nu este prima dată când cele două lumi par să se intersecteze tot mai des, după o perioadă în care relația dintre Călin Georgescu și conducerea partidului părea mai degrabă complicată.
Totul se întâmplă într-un context politic în care AUR a inițiat procedura de suspendare a președintelui României, Nicușor Dan, o acțiune care, indiferent de șansele ei reale, are un efect clar: ține partidul în ofensivă și întreține ideea unei confruntări permanente cu actuala putere.
Și, totuși, există un detaliu care merită observat. George Simion, președintele AUR, nu pare să vorbească prea mult, cel puțin pe propriile conturi de socializare, despre Călin Georgescu. Nu îl promovează direct, nu îl pune în centrul mesajelor sale, nu explică relația dintre ei. În timp ce oamenii din partid sau din zona de susținători sunt vizibili la evenimentele lui Georgescu, liderul AUR păstrează o tăcere care, în politică, poate fi la fel de interesantă ca o declarație.
Poate fi o strategie. Poate fi prudență. Poate fi o încercare de a lăsa lucrurile să evolueze fără ca relația să fie asumată prea devreme și prea explicit. Sau poate că, pur și simplu, nici unul dintre cei implicați nu vrea încă să spună cu voce tare ceea ce se vede deja în teren. Sau, mai poate fi ceva. În primul tur al alegerilor prezidențiale la care a candidat Călin Georgescu, tur care a fost anulat, acesta a obținut puțin peste 2 milioane de voturi. De atunci, i s-a spus „președintele ales”. Tot în primul tur, dar de această dată al următorului scrutin prezidențial – la care Georgescu nu a mai avut voie să candideze, George Simion a obținut un scor mult mai mare decât cel al lui Georgescu: peste 3,8 milioane de voturi. Cu mult mai multe voturi decât Georgescu, George Simion nu a fost numit niciodată „președinte ales”. Poate de aceea Georgescu nu există în postările lui George Simion.
La Prislop nu a fost doar o vizită. A fost o mulțime pregătită să îl întâmpine pe „președintele ales”. Au fost steaguri, pancarte, cântece patriotice, simboluri și sloganuri. A fost un mesaj construit în jurul credinței și al națiunii. Și au fost, din nou, oameni din AUR în preajmă.
Poate că nimic din toate acestea nu înseamnă, deocamdată, începutul unei noi construcții politice. Poate că este doar o coincidență repetată. Dar politica are o regulă simplă: coincidențele care se repetă încep, la un moment dat, să semene foarte mult cu o strategie.
Iar la Prislop, în liniștea care ar fi trebuit să aparțină unui loc de reculegere, s-a auzit destul de clar și zgomotul politicii. Doar că, de această dată, nimeni nu și l-a asumat până la capăt.
