Astăzi, Hunedoara și întreaga țară l-au condus pe ultimul drum pe Mihai Leu, sportivul emblematic care a scris cu demnitate, curaj și eleganță o pagină unică în istoria sportului românesc. A fost o zi grea pentru familia și cei apropiați campionului, dar a fost și un pelerinaj de suflete care au venit să-i mulțumească și să-i spună „rămas bun” celui care a fost, dincolo de titluri și medalii, un simbol al puterii interioare și al verticalității.
Mihai Leu nu a fost doar campion mondial la box profesionist, primul român care a reușit această performanță. A fost și omul care, după ce și-a pus mănușile în cui, a reinventat performanța în motorsport, cucerind titlul de campion național la raliuri. Dublu campion, dublu luptător. Un om care a acceptat provocările vieții cu o tenacitate ieșită din comun. Nici boala nu l-a oprit. A lovit din nou – de data aceasta cu o voință de fier, ani la rând, împotriva unei lupte care părea inegală. Iar până în ultimele zile, Mihai Leu a rămas un exemplu de curaj tăcut, un profesionist demn, fără să ceară compasiune.
Trupul său neînsuflețit a fost adus acasă, în orașul natal Hunedoara. Casa de Cultură, unde a fost depus pentru ultimele omagii, a devenit locul unui adevărat pelerinaj. Nu doar fanii, ci oameni simpli, tineri sportivi, bătrâni care l-au urmărit din vremurile în care își croia drum în ring sau pe traseele de raliu, toți au venit cu flori și tăceri grele. O comunitate întreagă i-a oferit ceea ce merita: recunoștință.
Mihai Leu a fost un luptător, în toate sensurile. A fost un fiu al Hunedoarei, dar mai ales un fiu al României. Nu doar prin rezultatele lui, ci prin modestia cu care le-a purtat. Într-o epocă a stridențelor și a erorilor de caracter, Mihai Leu a fost o lecție rară de noblețe și echilibru. A inspirat prin tot ce a făcut. A câștigat respectul tuturor, chiar și al celor care nu i-au urmărit parcursul sportiv. Pentru că a fost adevărat, simplu. A fost om.
Astăzi, 4 iulie 2025, Hunedoara a fost în doliu oficial. Drapelele au coborât în bernă, iar inimile au tăcut.
Mihai Leu nu mai este. Dar spiritul său rămâne – în ringul conștiinței noastre, în amintirea unei generații care a crescut privind către el ca spre o stâncă de încredere.
Adio, campionule! Ai câștigat lupta supremă: aceea de a trăi cu sens.
