A fost mai mult decât o gală. A fost o întoarcere în timp, o revedere care a adus lacrimi în ochii campioanelor și emoție în sufletele celor peste 1.200 de oameni care au umplut până la refuz Sala Sporturilor din Deva. Miercuri seara, orașul care a crescut generații de aur a devenit din nou centrul gimnasticii românești, la evenimentul „Nadia 10 – Perfecțiunea inspiră”, organizat la 50 de ani de la momentul în care Nadia Comăneci a scris istorie cu primul 10 olimpic.
În tribune nu mai era loc nici măcar pentru un pas. Oamenii au stat pe trepte, iar zeci de alți iubitori ai gimnasticii au urmărit gala din fața sălii, pe un ecran gigant. Toți au venit pentru același lucru: să le vadă pe cele care au dus România pe cele mai înalte podiumuri ale lumii.
Și ele au venit. Rând pe rând, generațiile s-au reunit la Deva: de la Georgeta Gabor și Emilia Eberle, până la Ecaterina Szabo, Lavinia Miloșovici, Andreea Răducan și tânăra generație, reprezentată de Sabrina Voinea. Pentru multe dintre ele, Deva a fost „acasă” în anii copilăriei, locul unde au învățat ce înseamnă sacrificiul, disciplina și performanța.
Revederile au fost copleșitoare. Îmbrățișări strânse, voci tremurate și emoții greu de descris.
„E cea mai emoționantă zi din viața mea”, a mărturisit Emilia Eberle, cu lacrimi în ochi.
„Am plâns când a început imnul, m-am simțit ca și când aș fi revenit pe podium”, a spus și Ecaterina Szabo.
Deși nu a putut fi prezentă fizic, Nadia Comăneci a fost, fără îndoială, în centrul serii. Într-un mesaj video, „Zeița de la Montreal” a transmis emoția pe care o simte ori de câte ori vorbește despre Deva:
„Îmi bate inima mai tare atunci când vorbesc despre Deva!”. Mesajul ei pentru noua generație a fost simplu și puternic: „Nu vă fie teamă de greșeală”. Iar urarea de final a fost pe măsura momentului: „Vă doresc o seară de nota 10!”.
Gala a fost un spectacol complet – sportiv și artistic deopotrivă.
Micile gimnaste din Deva au recreat momentele istorice din 1976, purtând pe spate numărul 73, cel cu care Nadia a intrat în legendă la Montreal. Publicul a retrăit, aproape fidel, exercițiile de la paralele, bârnă și sol, pe acorduri care au devenit simbol.
Primăria Deva a fost gazdă a evenimentului și unul dintre principalii organizatori ai galei „Nadia 10 – Perfecțiunea inspiră”.
„Mărturisesc că acest moment este copleșitor. Sunt puține clipe în viața unui om care înseamnă o adevărată întâlnire cu istoria. Privind în această sală, simt că trăim unul dintre acele momente rare, în care celebrăm excelența, caracterul și forța unei moșteniri începută acum 50 de ani, atunci când România a demonstrat, prin Nadia Comăneci, că perfecțiunea poate fi atinsă. Unicitatea acelui 10 rezidă prin faptul că nu a rămas doar o notă pe tabelă. A devenit un simbol, inspirație și o moștenire. O moștenire pe care 10 de alte gimnaste au onorat-o prin performanța care rămâne în istoria sportului mondial drept dovadă clară a geniului românesc”, a spus primarul municipiului Deva, Lucian Ioan Rus.
La rândul său, președintele Consiliul Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor, a punctat semnificația profundă a momentului:
„Sărbătorim un nume, dar și un simbol. Când spunem Nadia Comăneci, vorbim despre curaj, disciplină și despre puterea de a transforma imposibilul în realitate. Este un exemplu care a deschis drumuri și a dat încredere generațiilor care au urmat. Astăzi, le sărbătorim pe toate campioanele care au dus mai departe această tradiție și au făcut ca România să fie respectată în întreaga lume.”
Fosta mare canotoare a României, Elisabeta Lipă, a avut un discurs care „a mișcat” sala. „România nu duce lipsă de talente, ci duce lipsă de susținere”, a spus, chiar la începutul discursului, Elisabeta Lipă. Aceasta a mulțumit fostei mari gimnaste, acum vicepreședinte al FRG, Ginei Gogean, pentru tot sufletul pe care l-a pus în organizarea galei, dar și administrației locale și județene și celorlați organizatori.
Momentul culminant a venit la final. Cele aproximativ 40 de campioane prezente au urcat pe scenă, una câte una. Le-au fost evocate performanțele, iar fiecare a primit o plachetă simbolică inscripționată cu „1.00” – amintirea acelei tabele care nu era pregătită pentru perfecțiune, dar care a transformat o limitare tehnică într-o legendă.
A fost o seară în care timpul s-a oprit, iar emoția a vorbit mai tare decât orice discurs. O seară în care Deva și-a reamintit cine este: locul unde perfecțiunea nu a fost doar un ideal, ci o realitate.
