La doar 19 ani, Rareș-Iustin Petruțesc-Boaru, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Decebal” din Deva, își construiește deja un parcurs impresionant în știință. Olimpic național la matematică, fizică, astronomie și astrofizică, tânărul se pregătește pentru o nouă provocare: Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică, care va avea loc în luna mai.
Pasiunea care începe din joacă și ajunge performanță
Pentru Rareș, pasiunea pentru știință nu a apărut peste noapte. A fost acolo încă din copilărie, în cele mai simple și aparent banale momente.
„De când eram mic, eram atras de calcule și îmi plăcea foarte mult să calculez mintal sau să găsesc corelații între numere. De exemplu, de fiecare dată când vedeam numerele de înmatriculare la mașini, mereu descompuneam în factori primi numerele de pe plăcuțe sau făceam diverse calcule cu cifrele respective”, povestește el.
Curiozitatea pentru Univers a venit firesc, dar a fost consolidată de lectură.
„Pentru astronomie am avut întotdeauna o curiozitate. M-a fascinat tot ce ține de spațiul cosmic, de zborul spațial. Dar cel mai mare impact l-a avut lectura seriei „George și cheia secretă a Universului”, scrisă de Stephen Hawking și Lucy Hawking.”
Zile de muncă intensă și echilibru greu de găsit
În spatele performanței stau ore întregi de studiu, disciplină și sacrificii.
„Depinde foarte mult de zi. Dacă este o zi mai ocupată, poate nu reușesc să lucrez deloc, dar în alte zile ajung să lucrez chiar și 10 ore la matematică, fizică sau astronomie. De multe ori, dacă merg și la școală, prioritizez pregătirea pentru olimpiadă, iar apoi trec la celelalte lucruri.”
Totuși, Rareș a învățat un lucru esențial: pauzele sunt parte din performanță.
„La un moment dat credeam că pauzele sunt doar scuze ca să nu lucrezi. Dar am descoperit că nu este așa. Dacă înveți continuu, randamentul scade. Este nevoie de echilibru, chiar dacă timpul pentru alte activități a scăzut considerabil.”
Un sistem care nu prea ține pasul cu performanța
Privirea lui Rareș asupra sistemului de educație este una lucidă și critică.
„Categoric, nu există sistem educațional perfect! Nu zic că este rău din toate punctele de vedere, pentru că, pe de o parte, are și aspecte bune, dar există foarte multe probleme în sistemul de educație, atât la nivelul programelor școlare, după părerea mea, cât și la structura cursurilor, poate chiar și a materiilor pe care le urmărim la școală. O altă problemă majoră este reprezentată de faptul că nu există clase de performanță, adică pentru cei care vor să performeze, să lucreze mai axat pe ceea ce-și doresc sau să lucreze la un nivel mai ridicat, mai avansat”.
El explică foarte clar ruptura dintre elevii de nivel diferit:
„Într-o clasă există întotdeauna extremități. Dacă lucrezi la un nivel mediu, nu îi ridici nici pe cei mai slabi, dar nici pe cei foarte buni.”
Soluțiile propuse vin din experiență directă:
„În primul rând, părerea mea este că ar trebui să existe clase speciale sau școli speciale care să se ocupă cu așa ceva. Sau centre de excelență, organizate mult mai bine, în care persoanele care sunt cu adevărat interesate să aprofundeze materiile respective, să aibă posibilitatea să o facă, să aibă acces la resurse necesare, indiferent că sunt resurse de tip manuale, cărți, reviste de specialitate sau instrumente practice. De exemplu, pentru a învăța cum să utilizezi un telescop, pentru a efectua măsurători astronomice cu el. Ar fi nevoie și de o dotare în acest scop. Dar, bineînțeles și profesori care să își dorească să facă așa ceva și să fie pregătiți pentru asemenea cursuri”.
Matematica nu înseamnă cifre. Înseamnă eleganță
Dincolo de rezultate, Rareș vorbește despre esența științei într-un mod matur și profund.
„Din nefericire, mi se pare că învățământul românesc nu reușește să aducă elevii la o profunzime intelectuală prea ridicată. Până la urmă, nici matematica nu are oarecum nicio treabă neapărat cu cifre sau numere sau formule matematice. Matematica reprezintă altceva: rigurozitate, abstract, demonstrație, chiar și eleganță. Există și această vorbă între matematicieni: ce problemă elegantă sau ce demonstrație elegantă! Mi-ar place să atrag cât mai multe persoane înspre aceste domenii și chiar mă preocupă destul de mult acest problemă”.
Educația, între teorie și realitate
Rareș atrage atenția și asupra unei rupturi între teorie și practică în sistemul de învățământ românesc. Acesta spune că, dacă ar fi profesor de fizică, s-ar inspira din fmodul de predare al celebrului fizician Richard Feynman sau al lui Walter Lewin, a cărui cursuri chiar pot fi vizualizate online, gratuit pe internet.
„Diferența majoră pe care am observat-o eu este și modul în care captează atenția acești profesori. Ei vin și cu o abordare riguroasă sau semi-riguroasă, dar în mod special pun accent foarte mult pe intuiție. Mulți elevi consideră că fizica este reprezentată doar de niște ecuații. Ceea ce este o concepție total greșită, pentru că fizica nu se rezumă doar la ecuații. Există două moduri de a face descoperiri. Există fizicienii teoreticieni, cu partea de fizică-matematică, în care se face matematică foarte riguroasă, dar există și au existat fizicieni teoreticieni, care au făcut descoperiri revoluționare, doar prin intermediul intuiției fizice foarte dezvoltate. Un exemplu este Albert Einstein. El a avut niște goluri matematice destul de mari la un moment dat. Chiar pentru a elabora celebra Teorie a Relativității generale, un prieten de-al său l-a învățat sau i-a sugerat să utilizeze geometria diferențială. Dar există aici o chestie care poate ar trebui un pic accentuată la orele de fizică în sistemul românesc, și anume poate ar fi necesar să facem un mai multă practică. Nu neapărat la toate lecțiile sau toate capitolele din fizică ce se predau. Eu consider că este relativ stupid că poate mulți copii nu știu să schimbe o priză acasă. Știm să facem nu știu câte probleme cu circuite, cu diverse rezistențe, să calculăm intensități a curentului electric pe diferite ramuri, dar în practică nu știm să facem un circuit cu mâna noastră. Este aici, părerea mea, o lipsă destul de mare”, spune Rareș.
În același timp, este preocupat de rolul educației în societate:
„De aceea, în vară, am reușit să stau în centrul orașului cu telescopul meu de acasă, pentru a le arăta și altora cerul. Din nefericire, în ziua de azi, manipularea și dezinformarea domină, iar foarte puține persoane mai reușesc să-și dezvolte suficient de mult gândirea critică, astfel încât să trieze prin intermediul acestui filtru toate informațiile din mass-media pentru a evita dezinformarea”.
Un viitor în cercetare și la catedră
Planurile lui Rareș sunt clare și ambițioase.
„Dacă voi obține o bursă, îmi doresc să studiez la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, în Germania, unde să aprofundez fizica. Apoi aș vrea să mă specializez în fizică teoretică sau astrofizică teoretică și să urmez un doctorat.”
Pe termen lung, își dorește să combine cercetarea cu educația:
„Mă văd lucrând într-un institut de cercetare, dar și predând la universitate.”
Olimpiada – între competiție și despărțire
În luna mai, Rareș va participa la o nouă ediție a Olimpiadei Naționale de Astronomie și Astrofizică. Va fi, însă, ultima din perioada liceului.
„Sunt curios ce subiecte vom avea, mai ales la proba de analiză de date. Este o probă interesantă, pentru că trebuie să „retrăiești” o descoperire pe baza unor date.”
Dincolo de competiție, momentul are o încărcătură emoțională:
„Va fi un fel de adio. Mă voi reîntâlni cu oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani și alături de care am participat la multe olimpiade. Acum va trebui să ne luăm rămas-bun. Mi-ar place să revin în sistem de cealaltă parte, de partea comisiei. E o abordare diferită, dar interesantă, mi se pare frumos să trăiești de ambele părți, să vezi cum e și să corectezi sau să propui, iar mai apoi să poți face o comparație cu momentul în care tu erai acolo.”
Un mesaj pentru cei care visează
Pentru elevii mai mici, Rareș are un mesaj simplu, dar puternic:
„Nu este absolut deloc imposibil. Nimic nu este imposibil. Cel mai important este munca și perseverența.”
Dar, surprinzător, nu premiile sunt cele care contează cel mai mult:
„Cel mai mare câștig pentru mine nu au fost premiile, ci oamenii pe care i-am întâlnit. Oameni deosebiți, de la care am învățat foarte multe.”
Într-o lume în care performanța reală este adesea eclipsată de zgomotul superficialului, Rareș Petruțesc-Boaru este dovada că pasiunea, rigoarea și curiozitatea autentică pot construi un drum solid. Un drum care pornește din Deva și care, foarte probabil, va ajunge departe – poate chiar până la granițele Universului pe care îl studiază.
