La doar 19 ani, Rareș-Iustin Petruțesc-Boaru, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Decebal” din Deva, își construiește deja un parcurs impresionant în știință. Olimpic național la matematică, fizică, astronomie și astrofizică, tânărul se pregătește pentru o nouă provocare: Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică, care va avea loc în luna mai.
Pasiunea care începe din joacă și ajunge performanță
Pentru Rareș, pasiunea pentru știință nu a apărut peste noapte. A fost acolo încă din copilărie, în cele mai simple și aparent banale momente.
„De când eram mic, am fost atras de numere. Îmi plăcea foarte mult să calculez mintal sau să găsesc corelații între numere. De exemplu, de fiecare dată când vedeam numerele de înmatriculare la mașini, descompuneam în factori primi numerele sau efectuam diverse operații cu cifrele respective”, povestește el.
Curiozitatea pentru Univers a venit firesc, dar a fost consolidată de lectură.
„Pentru astronomie am avut întotdeauna o curiozitate, dar în special pentru existența umană și cea a universului. M-a fascinat tot ce ține de spațiul cosmic, de zborul spațial. Dar cel mai mare impact l-a avut lectura seriei „George și cheia secretă a Universului”, scrisă de Stephen Hawking și Lucy Hawking.”
Zile de muncă intensă și echilibru greu de găsit
În spatele performanței stau ore întregi de studiu, disciplină și sacrificii.
„Depinde foarte mult de zi. Dacă este o zi mai ocupată, poate nu reușesc să lucrez deloc, dar în alte zile ajung să lucrez chiar și 10 ore la matematică, fizică sau astronomie. De multe ori, dacă merg și la școală, prioritizez pregătirea pentru olimpiadă, iar apoi trec la celelalte lucruri. Totuși, un lucru pe care aș dori să îl subliniez este importanța calității muncii. Sfătuiesc pe oricine să încerce să ajungă la o înțelegere profundă. Înțelegerea profundă a unui concept este mult mai importantă decât înțelegerea superficială sau memorarea, dezvoltând radical gândirea și procesele cognitive utilizate în timpul studiului.”
Totuși, Rareș a învățat un lucru esențial: pauzele sunt parte din performanță.
„La un moment dat, credeam că pauzele sunt doar scuze ca să nu lucrezi. Dar am descoperit contrariul. Dacă înveți continuu, randamentul scade. Este nevoie de echilibru, chiar dacă timpul pentru alte activități a scăzut considerabil. Nici eu nu am fost conștient de toți acești factori de la început, dar experiența și timpul m-au învățat și sper ca alți elevi să evite aceste greșeli. Eșecul este întotdeauna cel mai bun profesor, iar introspecția este necesară – se poate intâmpla să greșești calcule banale și o spun din experiență.”
Un sistem care nu prea ține pasul cu performanța
Privirea lui Rareș asupra sistemului de educație este una lucidă și critică.
„Categoric, nu există sistem educațional perfect! Nu zic că este rău din toate punctele de vedere, pentru că, pe de o parte, are și aspecte bune, dar există foarte multe probleme în sistemul de educație, atât la nivelul programelor școlare, cât și la structura manualelor, poate chiar și a materiilor pe care le urmărim la școală. Un exemplu concret este lipsa de sincronizare dintre matematică și fizică. Adesea în cadrul orelor de fizică sunt necesare noțiuni de matematică care nu au fost încă predate. O altă problemă majoră este reprezentată de lipsa claselor de performanță. Pentru cei care vor să performeze, să lucreze mai axat pe ceea ce-și doresc sau la un nivel mai ridicat, mai avansat, acest lucru nu este tocmai posibil. Un alt aspect care mă îngrijorează este lipsa de integritate academică.”
El explică foarte clar ruptura dintre elevii de nivel diferit:
„Într-o clasă există întotdeauna extremități. Dacă lucrezi la un nivel mediu, nu îi ridici nici pe cei mai slabi, dar nici pe cei foarte buni.”
Soluțiile propuse vin din experiență directă:
„În primul rând, părerea mea este că ar trebui să existe clase sau școli speciale care să se ocupe cu așa ceva. Sau centre de excelență, organizate mult mai bine, în care persoanele cu adevărat interesate să aprofundeze materiile respective să aibă posibilitatea să o facă. Ar fi esențial ca acești elevi să aibă acces la resursele necesare, fie că vorbim de manuale, cărți și reviste de specialitate, fie de instrumente practice. De exemplu, pentru a învăța cum să utilizezi un telescop și pentru a efectua măsurători astronomice, este nevoie de o dotare specifică în acest scop. Dar, bineînțeles, este nevoie și de profesori care să își dorească să se implice și care să fie pregătiți pentru a susține asemenea cursuri.”
Matematica nu înseamnă cifre. Înseamnă eleganță
Dincolo de rezultate, Rareș vorbește despre esența științei într-un mod matur și profund.
„Din nefericire, învățământul românesc nu reușește să aducă elevii la o profunzime intelectuală prea ridicată. Sistemul actual nu promovează ingeniozitatea, creativitatea sau rigoarea. Ceea ce se promovează este memorarea de formule, teoreme fără demonstrație și șabloane, în special în cadrul examenelor naționale. Până la urmă, nici matematica nu are oarecum nicio treabă cu cifrele, numerele sau formule. Matematica reprezintă altceva: rigurozitate, abstract, simetrie, demonstrație, chiar și eleganță. Există și această vorbă între matematicieni: ce problemă elegantă sau ce demonstrație elegantă! Totodată, un rol central îl joacă percepția elevilor referitoare la aplicabilitatea matematicii. Matematica este limbajul cu care Dumnezeu a creionat universul, ea stând la baza tehnologiei contemporane, iar aici aș dori să îl citez pe marele geometru Nikolai Ivanovici Lobacevski: „Nu există nicio ramură a matematicii, oricât de abstractă ar fi ea, care să nu poată fi aplicată, într-o bună zi, fenomenelor lumii reale.”. Spre exemplu geometria a evoluat de-a lungul timpului din necesitatea efectuării măsurătorilor. Îmi doresc să atrag cât mai multe persoane înspre aceste domenii și chiar mă preocupă destul de mult această problemă de actualitate.”
Educația, între teorie și realitate
Rareș atrage atenția și asupra unei rupturi între teorie și practică în sistemul de învățământ românesc. Acesta spune că, dacă ar fi profesor de fizică, s-ar inspira din modul de predare al celebrului fizician Richard Feynman sau al lui Walter Lewin, a cărui cursuri chiar pot fi vizualizate online, gratuit pe internet.
„Diferența majoră pe care am observat-o eu este modul în care captează atenția acești profesori. Ei vin și cu o abordare riguroasă sau semi-riguroasă, dar în mod special pun accent foarte mult pe intuiție și experimente inedite. Walter Lewin este recunoscut pentru experimentele pe care le realiza în cadrul cursurilor sale, unele fiind complet neobișnuite. Mulți elevi consideră că fizica este reprezentată doar de niște ecuații. Ceea ce este o concepție total greșită, pentru că fizica nu se rezumă doar la ecuații. Există teoreticienii puri, care lucrează într-o zonă numită fizică-matematică, dar există și experimentaliștii sau acei teoreticieni care au revoluționat domeniul prin intermediul unei intuiții fizice fenomenale.
Un exemplu este Albert Einstein. La un moment dat pentru a elabora celebra Teorie a Relativității Generale s-a lovit de limitări matematice, iar un prieten de-al său, Marcel Grossmann l-a învățat să utilizeze geometria diferențială. Acesta este un aspect care ar trebui accentuat în sistemul românesc: necesitatea de a introduce mai multă practică. Nu neapărat la fiecare lecție, dar este esențial să depășim nivelul teoretic. Mi se pare paradoxal faptul că mulți elevi nu știu să schimbe o priză, deși pot rezolva probleme complexe cu circuite și rezistențe sau pot calcula intensități pe ramuri diferite. În practică, însă, nu știm să asamblăm un circuit real cu mâinile noastre. Din punctul meu de vedere, aceasta este o lipsă majoră a sistemului actual. Un exemplu relevant la această situație ce ilustrează analfabetismul științific este experiența fizicianului Richard Feynman în Brazilia.
Acesta a predat la Universitatea din Rio de Janeiro și a observat că studenții nu învățau fizică, ci recitau definiții, lucru demascat în cadrul unei conferințe:,,Scopul principal al conferinței mele este să arăt că în Brazilia nu se predă niciun fel de știință.”. Studenții din Brazilia știau definiția luminii polarizate, dar când Feynman i-a pus să privească oceanul prin lentile polarizate, habar n-aveau ce văd. Ca urmare a acestei filosofii pedagogice a apărut celebra serie intitulată The Feynman Lectures on Physics.”, spune Rareș.
Un viitor în cercetare și la catedră
Planurile lui Rareș sunt clare și ambițioase. Spune că își dorește să studieze la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, în Germania, unde să aprofundeze fizica. Apoi ar vrea să se specializeze în fizică teoretică sau astrofizică teoretică și să urmeze un doctorat. În același timp, este preocupat de rolul educației în societate:
„Mă văd lucrând într-un institut de cercetare, dar și predând la universitate. Cu toate acestea, aș dori să am un impact semnificativ și în popularizarea științei. Consider că promovarea științei joacă un rol crucial în formarea unei societăți sănătoase. În opinia mea, nu este suficient să extinzi granițele cunoașterii; este necesar să oferi și societății beneficiile studiului tău. Doar în acest mod, știința va avea continuitate prin generațiile viitoare. Sunt hotărât să contribui activ la acest scop, motiv pentru care plănuiesc să continui proiectul meu personal cu telescopul, oferind astfel posibilitatea publicului de a explora tainele universului ori de câte ori timpul îmi permite. Momentan am reușit să ajung la peste o mie de oameni prin evenimente de popularizare și sper ca această valoare să crească exponential”.
Olimpiada – între competiție și despărțire
În luna mai, Rareș va participa la o nouă ediție a Olimpiadei Naționale de Astronomie și Astrofizică. Va fi, însă, ultima din perioada liceului. Dincolo de competiție, momentul are o încărcătură emoțională:
„Va fi un fel de adio. Mă voi reîntâlni cu oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani și alături de care am participat la multe olimpiade. Acum va trebui să ne luăm rămas-bun. Mi-ar plăcea să revin în sistem de cealaltă parte, în rândul comisiei. Este o abordare diferită, dar interesantă; mi se pare frumos să trăiești experiența de ambele părți – să propui subiecte sau să corectezi, iar apoi să poți face o comparație cu perioada în care tu erai cel din bancă.”
Un mesaj pentru cei care visează
Pentru elevii care își doresc să urmeze drumul performanței, Rareș are un mesaj simplu, dar puternic:
„Nimic nu este imposibil. Cel mai important lucru este munca constantă, susținută de perseverență. Le sugerez celor care trec prin momente grele sau lipsite de motivație să își amintească vorbele lui Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru contribuții fundamentale în Electrodinamica Cuantică: «I was an ordinary person who studied hard. There are no miracle people. It happens they got interested in this thing and they learned all this stuff, but they’re just people.»”
Dar, surprinzător, nu premiile sunt cele care contează cel mai mult:
„Cel mai mare câștig pentru mine nu au fost premiile, ci oamenii pe care i-am întâlnit: persoane deosebite, de la care am învățat enorm, atât în plan academic, cât și personal.”
Într-o lume în care performanța reală este adesea eclipsată de zgomotul superficialului, Rareș-Iustin Petruțesc-Boaru este dovada că pasiunea, rigoarea și curiozitatea autentică pot construi un drum solid. Un drum care pornește din Deva și care, foarte probabil, va ajunge departe – poate chiar până la granițele Universului pe care îl studiază.
Felicitari! Succes pe mai departe!