Restaurarea și conservarea amfiteatrului de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, un proiect cu finanțare europeană derulat de Consiliul Județean Hunedoara, a creat o nouă oportunitate de încercare de câștigare a capitalului politic din partea unor politicieni. În urmă cu ceva timp, un deputat AUR i-a transmis președintelui Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor, o adresă în care spunea că la Ulpia Traiana istoria este distrusă de constructorii care restaurează monumentul. Povestea a ieșit la iveală astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, în care au fost invitați să participe arhitecți renumiți din România, responsabili de proiectul derulat sub atenta observație a Institutului Național al Patrimoniului.
„Politicienii aștia dacă nu dau și cu piciorul, nu se simt bine. Sau dacă nu punem întrebări incomode, parcă nu facem politică. Dar când pui întrebări obraznice, e cu totul altceva. Am avut un deputat de la AUR, care mi-a scris și mie pe mailul meu și trimite și adresă oficială, să spunem cine este constructorul la amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cine răspunde de amfiteatru… nimic incomod până aici… Și că ar avea la cunoștință lucruri foarte grave, ce se petrec acolo, cum se distruge istoria, constructorul nu și-ar face datoria, INP nu și-ar face datoria și Consiliul Județean stă în adormire. (…) Sigur că răutatea care răbufnește din unii pentru că se face ceva, îi face să vină cu asemenea întrebări! Nu cred că Institutul Național al Patrimoniului își permite să își bată joc de istorie! (…) Cred că ăla, săracul, nu știa să își împletească șireturile la pantofi, cu atât mai puțin să vorbească despre amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Preocuparea noastră majoră este să punem în valoare patrimoniul care este acolo, să respectăm cu strictețe fiecare pas pe care trebuie să îl facem, în așa fel încât nici măcar cu un milimetru să aducem atingere acestui patrimoniu”, a declarat președintele Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor.
Proiectul are două componente. O componentă de restaurare a structurilor antice și una de introducere a unor structuri noi, pentru a putea permite găzduirea de spectacole și evenimente publice. Gradenele vor fi sprijinite pe blocuri de beton, așezate la nivelul solului, care nu vor atinge zidurile antice. Vor fi realizate din oțel zincat, cu bănci din lemn și vor avea o capacitate totală de 500 de persoane. În funcție de tipul de spectacole, este prevăzută amplasarea în arenă a 250 de locuri pentru spectatori (tip scaune mobile), în plus față de locurile amenajate în gradene.
„Procesul de restaurare este unul de durată, este unul lung, este unul la care participă foarte mulți specialiști. Încercăm să clarificăm orice nelămurire ar fi, și această oportunitate de a deschide dialogul privind soluțiile găsite este una foarte bună. Dă dovadă că începem să discutăm mai mult cu comunitatea și este foarte important pentru noi ca dumneavoastră să înțelegeți expunerea noastră de proiect, de ce am luat anumite soluții și care ar fi impactul acestora pe termen lung”, a declarat arhitect Alexandra Stoica, director adjunct Institutul Național al Patrimoniului.
În trecut, începând din 1937, la amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost efectuate mai multe lucrări. Unele dintre ele au fost realizate în baza unor soluții care la vremea aceea, respectiv 1964, reprezentau metode noi de restaurare, dar care astăzi sunt socotite ca fiind extrem de dăunătoarea monumentelor istorice. Spre exemplu, rostuirea pietrelor dintr-un zid cu mortar de beton. Acum, constructorul, respectiv Euras SRL, în baza proiectului întocmit de Institutul Național al Patrimoniului, trebuie să îndepărteze mortarul de ciment și să rostuiască cu mortar de var.
„În 1937, este menționată o consolidare. Nu au fost identificate clar zonele unde s-a intervenit atunci, pentru că intervențiile care au urmat au fost destul de ample, și probabil au acoperit totul. În 1943, sunt din nou menționate lucrări de curățire. (…) Între 1964-1972 a fost un proiect amplu de restaurare, care a adus la forma pe care o vedem astăzi. Constatând starea gravă a monumentului, s-a făcut (la vremea aceea – n.r.) o rostuire cu mortar de ciment. (…) O altă intervenție care s-a făcut a fost acoperirea cu o șapă armată deasupra zidurile, cum este menționat în documentație. (…) S-au adăugat materiale, cum ar fi betonul armat, materiale pe care astăzi le-am socoti ca fiind inadecvate pentru restaurare. La acea vreme, folosirea betonului în restaurare era socotită o metodă nouă, potrivită, dar timpul a demonstrat incompatibilitatea acestor materiale. De aceea, acum se extrag toate rosturile de mortar de ciment și înlocuirea lor cu mortar de var și nisip. În privința șapelor, menținem situația realizată în restaurarea anterioară, pentru că desfacerea ei ar însemna distrugerea foarte mare a elementelor originale, care se păstrează sub această structură realizată în 1964”, a declarat arhitectul Virgil Apostol.
„Proiectul nostru are două categorii de lucrări. O categorie de lucrări de restaurare și conservare și cealală de interpretare și prezentare sau, altfel spus, punere în valoare. Prima categorie de lucrări se referă la remedierea deteriorărilor. Ca să putem conserva ruina și să ne asigurăăm că putem transmite către generațiile viitoare, trebuie să remediem deteriorările. Și asta înseamnă îndepărtarea mortarurilor de ciment (…). Ne-am propus îndepărtarea acolo unde se poate, pentru că nu este peste tot posibil. Cimentul trebuie îndepărtat mecanic, cu dalta, manual, și poate provoca dislocări de zidărie. Dar ideeea de bază este îndepărtarea mortarelor de ciment. De ce? Fizic și chimic, mortarul de ciment interacționează negativ cu zidăriile istorice. Mortarul de ciment are în compoziția sa niște săruri solubile, care în prezența umidității din aer, a precipitațiilor, se dizolvă și migrează în zidăria istorică, care este ridicată cu mortar de var. Și acolo cristalizează și produce măriri de volum ”, președintele Ordinului Arhitecților din România, Ștefan Bâlici.
Proiectul european are o valoare de peste 20 de milioane de lei și are termen de finalizare 15 noiembrie 2023. Constructorul a dat asigurări că până la această dată, lucrările vor fi finalizate.
Partea de asistență tehnică pe toată perioada execuției lucrărilor, până la recepția finală, va fi asigurată de proiectant, respectiv de asocierea formată din Institutul Național al Patrimoniului (INP), SC Profesional Construct Proiectare SRL București, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București și SC Arhiline Studio SRL București.